DÉSET s. n. (Rar) 1. Desiș de tufe sau de copăcei. 2. Îngrămădire de oameni sau de lucruri; înghesuială, aglomerație. – Des² + suf. -et. Vezi definitia »

PICHÉT³ I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket) Vezi definitia »

PITINÉT s. n. (Înv.) Țesătură fină și ușoară; voal. – Fr. petinte (< engl.). Vezi definitia »

VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet. Vezi definitia »

ȘEVALÉT, șevalete, s. n. Suport de lemn pe care pictorul fixează cartonul sau pânza când pictează. ◊ Pictură de șevalet = pictură pe panou mobil cu suport din pânză, lemn sau carton. [Pl. și: șevaleturi] – Din fr. chevalet. Vezi definitia »