BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu. Vezi definitia »

OFÍȚIU s.n. v. oficiu. Vezi definitia »

ciocănoiu s. invar. (augum.) v. ciocăneală. Vezi definitia »

PETITÓRIU, -IE, petitorii, adj. (Jur.: despre acțiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoașterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. – Din fr. pétitoire, lat. petitorius. Vezi definitia »

COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium. Vezi definitia »