mereduí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A amorți, a înțepeni. Mag. meredni „a amorți” (Candrea). Vezi definitia »

prezidiruí, prezidiruiésc, vb. IV (înv.; despre ședințe, dezbateri, adunări) a prezida, a conduce. Vezi definitia »

șuvixuí vb. IV (reg.; despre încălțăminte) a lustrui. Vezi definitia »

tămăduí (tămăduiésc, tămăduít), vb. – A vindeca, a face sănătos. Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi, Dict., 97). – Der. tămăduială, s. f. (vindecare); tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor). Vezi definitia »

MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. (Reg.) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. murovati. Vezi definitia »