Definita cuvantului căpăț
căpăț s.n. (reg. înv.) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuș, gâf, mertic.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu căpăț
ostropắț (-țuri), s. n. – (Mold.) Fel de mîncare din carne de pasăre sau de vînat cu sos picant cu oțet și usturoi. – Var. (Munt.) ostropel. Comp. din sl. ostro- „picant, înțepător”, cu bg., sb. pečeno „friptură”, pentru comp., cf. bg. ostrovrăh „ascuțit la vîrf”, ostroglav „cu cap ascuțit” etc. Cf. Cihac, II, 232 (după Tiktin, din ostrop ‹ sl. ostru și sl. drobu „potroace”; după Scriban, din sl. *ostropici). Vezi definitia »
CAPRÍȚ s. n. v. capriciu. Vezi definitia »
LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [Pr.: -gu-ieț] – Lung + suf. -uieț. Vezi definitia »
soréț s.m. (reg.) vânt călduț care bate dinspre răsărit. Vezi definitia »
HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »