POLARIMÉTRU s. n. instrument folosit în polarimentrie. (< fr. polarimètre) Vezi definitia »

LÚSTRU¹ s. n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro. Vezi definitia »

ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre. Vezi definitia »

PSIHIÁTRU s.m. Medic specialist în psihiatrie. V. alienist. [Pron. -hi-a-. / < fr. psychiatre, cf. gr. psyche – suflet, iatros – medic]. Vezi definitia »

TERMOMÉTRU s.n. (sil. -tru), art. termométrul, pl. termométre Vezi definitia »