Definita cuvantului cărătoare
cărătoare, cărătóri, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu cărătoare
PSEUDOFECUNDÁRE s. f. partenogeneză în care polenul nu intervine decât ca excitant al țesuturilor ovulare. (după fr. pseudo-fécondation) Vezi definitia »
ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși. Vezi definitia »
POSEDÁRE s.f. Faptul de a poseda; posesiune. ♦ Cunoaștere temeinică. [< poseda]. Vezi definitia »
DECOMPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a decomprima și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Reducere sau înlăturare a unei solicitări de compresiune aplicată asupra unei mase de pământ. ♦ (Fiz.) Micșorare sau anulare a unei comprimări; decompresiune. [< decomprima]. Vezi definitia »
INFECTÁRE, infectări, s. f. Acțiunea de a (se) infecta și rezultatul ei. – V. infecta. Vezi definitia »