Definita cuvantului cărător
cărătór, cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu cărător
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim2 + pretor. Vezi definitia »
zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre Vezi definitia »
CALANDRÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la calandru. [Cf. fr. calandreur]. Vezi definitia »
BICIUȘÓR, biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. - Bici + suf. -ușor. Vezi definitia »
ADDUCTOR, ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În sintagma) Mușchi aductor = mușchi2 care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. adducteur, lat. adductor Vezi definitia »