Definita cuvantului ordalie
ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ordalie
SHAKESPEAROLOGÍE s. f. studiul vieții și operei lui Shakespeare. (< Shakespeare + -logie) Vezi definitia »
ENANTIOTROPÍE s. f. proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două structuri cristaline diferite, în funcție de temperatură și de presiune, fără schimbarea stării de agregare. (< fr. énantiotropie, engl. enantiotropy) Vezi definitia »
PERFORÁȚIE s.f. Perforare; gaură realizată prin perforare. ♦ (Med.) Mic orificiu într-un organ cavitar sau viscer, apărut în urma unui proces inflamator, traumatic etc. [Gen. -iei, var. perforațiune s.f. / cf. fr. perforation]. Vezi definitia »
VENTRICULOGRAFÍE s.f. Explorare radiologică a ventriculilor cerebrali după introducerea de aer sau după puncția acestora. [Gen. -iei. / < fr. ventriculographie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »
corobáie, corobắi, s.f. (reg.) 1. scorbură; trunchi de copac găunos. 2. vale adâncă, hodoghină, scochină. Vezi definitia »