TRÉSĂ s.f. 1. Șiret din fire de lână, de mătase sau de metal, ori bandă de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. Împletitură din trei fire întrebuințată la confecționarea chingilor de pe bordul navelor. ♦ Împletitură cu aceeași țesătură, care se întrebuințează în electrotehnică etc. 3. (Arhit.) Ornament în formă de împletitură de trei benzi. [< fr. tresse]. Vezi definitia »

ecsivă, ecsive s. f. 1. (intl.) act găsit într-un portofel furat. 2. (deț.) mesaj scris trimis pe căi ilicite complicilor din libertate. Vezi definitia »

livádă (livézi), s. f. – Imaș, pășune, pajiște. – Var. livade, (Munt.) livede. – Mr. livade. Ngr. λιβάδι(ον), prin intermediul sl. livada (Miklosich, Slae. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 336; Cihac, II, 174; Pușcariu, Lr., 260), cf. v. sb. livada, livadije (Berneker 771; Vasmer, Gr., 91), bg., sb., cr. livada, rus. levada. Der. direct din ngr. (Roesler 571; Murnu 33; Pascu, II, 58), este, și ea, posibilă. Vezi definitia »

COLANGÍTĂ s.f. Angiocolită. [< fr. cholangite]. Vezi definitia »

inímă (ínimi), s. f. – 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stîngă a toracelui. – 2. Acest organ considerat ca sediu al sentimentelor, suflet. – 3. Bunătate, sensibilitate. – 4. Organ central, mijloc, parte internă. – 5. Partea din mijloc a căruței, care leagă osia de de dinainte cu cea de dinapoi. – 6. Bărbăție, curaj, îndrăzneală. – 7. Principiu vital, spirit. – 8. As de cupă. – 9. Grup central de patru bobi sau boabe folosit de vrăjitoare. – 10. Stomac, pîntece, burtă. – mr. inimă, megl. inimă. Lat. anima (Diez, I, 26; Candrea-Dens., 866; REW 475; Densusianu, GS, II, 6; Rosetti, I, 173), cf. it. anima, prov., cat. arma, fr. îme, sp., port. alma. Trecerea de la „suflet” la „inimă” apare numai în rom., cf. totuși animus „inimă” întro glosă de la Toledo (Castro 162).Sensul de „pîntece” coincide cu cel al fr. coeur, bg. sărce, gr. ϰαρδιά „parte superioară a stomacului”. Der. inimioară, s. f. (dim. al lui inimă; mosor, bobină); inimușcă, s. f. (vergea din fier care susține mosorul suveicii); inimos, adj. (curajos, îndrăzneț; hotărît, întreprinzător; bun); inimoșie, s. f. (curaj, vitejie, bărbăție); inimoșa, vb. (a da curaj, a însufleți); inima, vb. (a însufleți), formație hibridă după fr. animer. Vezi definitia »