Definita cuvantului combinare
COMBINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu combinare
RENOVÁRE s.f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; înnoire; renovație. [< renova]. Vezi definitia »
EXPANDARE, expandări, s. f. (Tehn.) Operație tehnologică de mărire, pe o anumită lungime, a diametrului interior al unei țevi. Această lărgire se obține prin deformare plastică, pas cu pas, și se efectuează, de regulă, doar la unul din capetele țevii. Vezi definitia »
NĂSCĂTOÁRE, născătoare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (În Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus. – Naște + suf. -ătoare. Vezi definitia »
ÎNCÉPERE s. f. Acțiunea de a (se) începe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu începere de... (sau de la..., din...) = începând de... (sau de la, din...). – V. începe. Vezi definitia »
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma. – V. bituma. Vezi definitia »