INTERFÍX s.n. (Lingv.) Segment constituit din consoana -l- precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală și intercalat la joncțiunea temei cu sufixul. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SUFÍX, sufixe, s. n. Îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale. – Din fr. suffixe. Vezi definitia »

CHIX s. n. (fam.) nereușită, insucces, eșec. ♦ a da ~ = a nu izbuti, a da greș. (< germ. Kicks) Vezi definitia »

PROLÍX, -Ă adj. (despre vorbire, stil) lipsit de concizie; neclar, confuz. (< fr. prolixe, lat. prolixus, larg, întins) Vezi definitia »

BELLATRIX, stea de mărimea a doua din constelația Orion. Vezi definitia »