PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul¹ (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat¹ + suf. -ui) + suf. -ac. Vezi definitia »

ciorpác (ciorpáce), s. n. – 1. Vas pentru scos apă. – 2. Capcană de plasă. – 3. Strecurătoare. Rus. čerpak, čorpak, pol. czerpak (Cihac, II, 56), cf. mag. cserpák „pahar.” – Der. ciorpăi, vb. (a scoate un lichid; se spune în special despre zgomotul produs de lingură într-o farfurie de supă). Aceleiași rădăcini îi parține cirăpeală, s. f. (vas de scos apă), cuvînt înv., care provine din mag. cserép „pahar.” Vezi definitia »

SĂRDÁC, sărdace, s. n. (Reg.) Suman scurt până la brâu. – Din ucr. sardak, serdak. Vezi definitia »

ȘÉRLAC s. n. v. șelac. Vezi definitia »

IAC s.m. Animal rumegător domestic din Tibet, folosit pentru cărat poveri. Vezi definitia »