Definita cuvantului aduce
adúce (adúc, adús), vb. – 1. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva. – 2. A produce, a da randament. 3. A încovoia, a arcui, a îndoi. 4. A se asemăna. – Mr. aduc (adușu, aduțire), megl. duc (duși), istr. aducu. < Lat. addūcĕre (Pușcariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR); cf. it. addurre, v. fr. aduir, cat. adur, sp. aducir, v. port. aduzir. Cf. duce. Der. aducător, adj. (care aduce, econom, păstrător); aducătoare, s. f. (înv., targă); aducătură, s. f. (înv., vrajă, magie); adus, s. n. (acțiunea de a aduce, aducere); adusătură, s. f. (contagiere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aduce
a face (cuiva) formele expr. (intl.) a ucide (pe cineva). Vezi definitia »
ACARCE pron. nehot. (Criș., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a mînca. N. TEST. (1648). Poți luoa acaru-ce de furat pre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW.
Etimologie: acar + ce.
Vezi și acar, acarcare. Vezi definitia »
póșce, póșce, s.f. (reg.) căpiță de fân. Vezi definitia »
PONTÍFICE s.m. Pontif. [Var. pontefice s.m. / < lat. pontifex, cf. it. pontifice]. Vezi definitia »
CARNÉFICE s.m. (Liv.) Călău, gâde. [< it. carnefice]. Vezi definitia »