SANITÁȚIE s.f. Ansamblu de măsuri pentru asanarea mediului. [< engl., fr. sanitation, cf. lat. sanitas]. Vezi definitia »

PLEURODINÍE s.f. (Med.) Durere de natură inflamatorie în regiunea nervilor intercostali. [Gen. -iei. / < fr. pleurodynie, cf. gr. pleura – coastă, odyne – durere]. Vezi definitia »

CHIRURGÍE s. f. Ramură a medicinei care tratează bolile cu ajutorul operațiilor. ◊ Mică chirurgie = parte a chirurgiei consacrată intervențiilor chirurgicale mai ușoare, care nu impun spitalizare. Chirurgie genetică = transplant de gene. [Var.: (înv.) hirurgíe s. f.] – Din fr. chirurgie, lat. chirurgia. Vezi definitia »

DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu]. Vezi definitia »

SUBREDÁCȚIE s. f. redacție locală a unui ziar, a unei reviste etc. care au sediul central în capitală. (< sub- + redacție) Vezi definitia »