Definita cuvantului ceauș
ceaúș, ceaúși, s.m. (înv.) 1. funcționar inferior al Sultanului turcesc (ușier, curier, aprod). 2. funcționar inferior în țările române cu aceleași funcții: ușier, curier, aprod. 3. căpetenie, comandant, șef, vătaf al slugilor. 4. grad vechi în armată (căprar). 5. mijlocitor între plutași și expeditorul plutelor; dragoman. 6. varietate de struguri albi. 7. numele unei hore.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ceauș
afíș (afíșe), s. n. – Înștiințarea expusă în public, anunț. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e formă artificială, latinistă, păstrată de administrație, și care pornește de la paralelismul afficher ‹ affigere față de infigere › înfige, cu part. înfipt. – Der. afișa, vb. (a expune un afiș; a anunța; a face paradă de... ); afișaj, s. n. (publicitate prin afișe; ostentație); afișar, s. m. (persoană care pune anunțuri), cf. Iordan, BF, VI, 150. Vezi definitia »
soboláș, soboláși, s.m. (înv.) samur mic, zibelină mică; soboluț. Vezi definitia »
felendréș (-șuri), s. n. – Țesătură fină de Flandra. Germ. fländrisch „din Flandra” (Candrea; DAR), prin intermediul pol. falendysz (Cihac, II, 108). Sec. XVII, înv. După Drăganu, Dacor., III, 715, din mag. fajlendis, care reproduce germ. fein Löndisch „țesătură fină de Londra”. Vezi definitia »
fânăráș1, fânăráșe, s.n. (reg., înv.) felinar mic. Vezi definitia »
îngeraș, îngerași s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »