TRASÉU, trasee, s. n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o ființă; rută. ♦ Linie, direcție pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să-l străbată concurenții la o probă sportivă. ♦ Drum parcurs în spațiul de un corp în mișcare; traiectorie. – Din fr. tracé. Vezi definitia »

POPLITÉU, -ÉE adj. (despre mușchi, artere, nervi) situat în porțiunea posterioară a genunchiului, opusă rotulei. (< fr. poplité) Vezi definitia »

GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture]. Vezi definitia »

GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré. Vezi definitia »

eu :P Vezi definitia »