TRITÓN², tritonuri, s. n. (Muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. – Din it. tritono, fr. triton. Vezi definitia »

HETEROCARIÓN s. m. celulă cu două nuclee genetic diferite. (< fr. hétérocaryon) Vezi definitia »

BIDÓN s.n. Vas de metal portativ în care se păstrează lichide; (spec.) vas de tablă (învelit cu postav) în care se păstrează apa de băut în excursii, în marșuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone]. Vezi definitia »

CARTÓN s. n. 1. hârtie groasă și puțin flexibilă. 2. tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. (< fr. carton) Vezi definitia »

ANIZOGÓN, -Ă adj. (despre hibrizi) care prezintă caractere paterne combinate în măsură inegală. (< fr. anisogone, lat. anisogonus) Vezi definitia »