OCLUZIÚNE s. f. 1. închidere, astupare a unui orificiu, a unui canal; obstrucție (1). ♦ ~ intestinală = oprirea, întreruperea tranzitului intestinal. ◊ închidere a canalului fonator într-un anumit punct al lui în timpul pronunțării unei consoane. 3. (met.) stadiul final al evoluției unui ciclon. 3. bulă de gaz într-o piesă de metal după turnare. (< fr. occlusion, lat. occlussio) Vezi definitia »

EXTRUZIÚNE s.f. 1. (Geol.) Venirea la suprafață a unei magme. ♦ Erupție vulcanică. 2. Extrudare. ♦ Extruziune dentară = ieșirea din alveolă a dintelui. [Pron. -zi-u-, var. extruzie s.f. / < fr. extrusion, cf. lat. extrudere – a împinge afară, a azvârli]. Vezi definitia »

COEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Cumpărare reciprocă. [Cf. fr. coemption, lat. coemptio]. Vezi definitia »

ACCELERAȚIÚNE s. f. v. accelerație. Vezi definitia »

ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. Vezi definitia »