CONVIEȚUÍ vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere) Vezi definitia »

șăncăluí, șăncăluiésc, vb. IV (reg.) a înșela, a amăgi. Vezi definitia »

tencui, tencuiesc v. t. a bate. Vezi definitia »

buricul pământului expr. (peior.) persoană încrezută / îngâmfată. Vezi definitia »

întălăluí, întălăluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se da în dragoste cu cineva, a se îngurlui. 2. a se uni cu cineva pentru anumite interese. Vezi definitia »