CONEXIÚNE s.f. 1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion]. Vezi definitia »

REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție. Vezi definitia »

IMPORTAȚIÚNE, importațiuni, s. f. (Înv.) Lucru, bun importat. – Din fr. importation. Vezi definitia »

PULSIÚNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamică din impulsuri prin care se activează organismul în vederea atingerii unui anumit scop. ◊ (psihan.) element dinamic al activității psihice inconștiente, latura energetică a instinctului; instinct (1). 2. senzație de tracțiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul. (< fr. pulsion) Vezi definitia »

ALBUMINÓNE s.f.pl. (Biol.) Partea de proteine din serul sanguin care nu coagulează prin încălzire. [< fr. albuminones]. Vezi definitia »