Definita cuvantului comportament
COMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul în care un organism vegetal reacționează față de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement, it. comportamento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu comportament
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. (Rar) Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. Vezi definitia »
REVIZUÉNT s. m. (jur.) cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. (< revizui + -ent) Vezi definitia »
CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. – Din clinti (derivat regresiv). Vezi definitia »
STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant. Vezi definitia »
VARIÁNT, -Ă adj. care variază, schimbător, nestatornic. (< fr. variant) Vezi definitia »