afurisí (afurisésc, afurisít), vb. – 1. A arunca anatema asupra cuiva. – 2. A blestema, a înjura. Mr. afurisire, megl. furisit, adj. Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); cf. bg. afurisati, tc. aforoz. – Der. afurisenie, s. f. Din rom. provine săs. afuresin „a blestema, a înjura”. Vezi definitia »

catortosí (-sésc, -ít), vb. – A ajunge la un rezultat bun, a avea succes, a reuși. Ngr. ϰατορθόω, viitor ϰατορθόώσω „a aranja” (DAR, Gáldi 162). Înv., (sec. XVIII). Vezi definitia »

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee. Vezi definitia »

CURARISÍ, curarisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și fam.) A (se) supune unui tratament medical; p. ext. a (se) vindeca. – Din ngr. kuráro. Vezi definitia »

năzvăsí, năzvăsésc, vb. IV (reg.) a răsfăța. Vezi definitia »