săcúț, săcúțe, s.n. (reg.) 1. sac mic, săculeț. 2. față de pernă. Vezi definitia »

PĂTÚȚ, pătuțuri, s. n. Diminutiv al lui pat¹; spec. pat¹ de copil; pătișor, pătuc, pătucean. – Pat¹ + suf. -uț. Vezi definitia »

glanț (glánțuri), s. n. – Lac, strat de lac. Germ. Glanz „luciu” (Borcea 190); după Cihac, II, 121, prin intermediul pol. glanc. Vezi definitia »

BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Germ. Bolzen. Vezi definitia »

MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. S. n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. -uț. Vezi definitia »