străduí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéște / se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá; conj. prez. să se străduiáscă / să se strắduie Vezi definitia »

fituí, fituiésc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârși, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii. Vezi definitia »

șmenui, șmenuiesc I. v. t. a escroca, a înșela, a păcăli pe cineva în timpul unei tranzacții valutare, substituind banii cu hârtii. II. v. r. (deț.) 1. a se automutila prin tăiere. 2. a consuma intenționat alimente alterate. Vezi definitia »

făsúi s. m. (pl. făsui) Vezi definitia »

spărguí, spărguiésc, vb. IV 1. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se termina. 2. (reg.; despre terenuri, nedefrișate, livezi, pășuni) a desțeleni. 3. (înv.) a viscoli, a viforî. Vezi definitia »