ÎNLESNÍRE, înlesniri, s. f. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; facilitare, ușurare. ◊ Loc. adv. Cu înlesnire = lesne, ușor. ♦ Ajutorare, ajutor. – V. înlesni. Vezi definitia »

HAVÁRE, havări, s. f. Acțiunea de a hava și rezultatul ei. – V. hava. Vezi definitia »

FASONÁRE s. f. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat. ◊ operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți. ◊ scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării. (< fasona) Vezi definitia »

vîltoáre (-ori), s. n. – 1. Vîrtej, bulboană. – 2. (Trans.) Piuă. – Var. vultoare. Creație expesivă, probabil var. disimilată a lui vîltoare. Legătura cu un lat. *voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat. volutŭlāre, it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der. vîltura (var. vîltora, învîltora, Trans. vultora, văltura), vb. (a da la piuă; refl., a se învîrteji). Cf. Iordan, BF, II, 187. Vezi definitia »

DURCISÁRE s. f. întărire, solidificare (a metalelor, betonului etc.). (după fr. durcissement) Vezi definitia »