FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compușilor organici derivați din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzători. – Din fr. phénol. Vezi definitia »

PERGELISÓL s.n. Permafrost. (cf. fr. pergélisol, împrum. din engl. pergelisol, compus din silabele per- din engl. permanent, gel- din lat. gelare (= a îngheța), cu vocala de legătură -i- și sol- din lat. solum (= sol), propus în 1946 de către americanul K. Bryan ca înlocuitor al lui permafrost (din perma- de la permanent și engl. frost (= gheață; înghețat), propus pentru întâia oară în 1943 de către S. W. Muller) [et. și TLF] Vezi definitia »

MERDÍCOL, -Ă adj. care crește pe excremente. (< fr. merdicole) Vezi definitia »

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. și s. f. 1. Adj. Care aparține de sau care se referă la comunitățile sefarde și la limba pe care o vorbesc. 2. S. f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani și nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE] Vezi definitia »

METÓL s. m. Substanță chimică de culoare albă, cristalizată, folosită ca developator fotografic. – Din fr. métol, germ. Metol. Vezi definitia »