ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole. Vezi definitia »

BAIA DE ARAMĂ, oraș în jud. Mehedinți, pe valea Bulbei, afl. al Motrului, în N Pod. Mehedinți; 5.807 loc. (1991). Expl. de pirite cuprifere. Ind. de expl. și prelucr. a lemnului (mobilă), mat. de constr., textilă (conf.) și alim. (produse alcoolice și de panificație). Centru pomicol. Pe terit. satului Bratilovu, care aparține de oraș, a existat un vechi centru minier, unde s-a exploatat aramă încă din vremea lui Mircea cel Bătrîn (1392), pînă în sec. 18. Localit. apare menționată documentar în 1581. Declarat oraș în 1968. Biserică (1699). Vezi definitia »

cîblă (cîble), s. f. – Vadră, măsură de capacitate pentru grîne, folosită în Mold. (sec. XV-XVIII) și egală cu o găleată sau patru ferdele. Sl. kŭbilŭ, din germ. Kübel (DAR). – Der. cîbărit, s. n. (dijmă în cereale și fructe). Vezi definitia »

GLOMERULOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Nefrită caracterizată prin sclerozarea glomerulelor. [< fr. glomérulosclérose]. Vezi definitia »

doapă, doape s. f. (peior.) femeie scundă și grasă. Vezi definitia »