pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree). Vezi definitia »

căluț, s. m., sg. (dim., tox.) heroină. Vezi definitia »

MĂGĂRÉȚ¹, măgăreți, s. m. (Rar) Măgar (2). – Din măgar + suf. -eț. Vezi definitia »

BERZUNȚ, culme muntoasă, cu orientare NV-SE, situată în E Carpaților Orientali, între Trotuș și Tazlău, alcătuită din fliș. Alt. max.: 990 m (vf. Măgura). Vezi definitia »

HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. Vezi definitia »