Definita cuvantului conclusiv
CONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conclusiv
OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros]. Vezi definitia »
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. Vezi definitia »
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. Vezi definitia »
PORTATÍV1, portative, s. n. Grup de cinci linii orizontale, paralele și egal distanțate, pe care și între care se scriu notele muzicale. – Et. nec. Vezi definitia »
INTRANSITÍV, -Ă adj. v. intranzitiv. Vezi definitia »