Definita cuvantului concomitent
CONCOMITÉNT, -Ă adj. Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // adv. În același timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concomitent
inelocvent = elocvent Vezi definitia »
TERMOREZISTÉNT, -Ă adj. Rezistent la temperaturi (înalte sau joase); care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii; refractar. [< fr. thermorésistant]. Vezi definitia »
VOCIFERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care vociferează; vociferator; scandalagiu. [Cf. fr. vociférant]. Vezi definitia »
AFLORIMÉNT s.f. (Geol.) Parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului. ♦ Loc unde rocile din subsol apar la suprafața scoarței pământești datorită eroziunii. [Pl. -te. / după fr. affleurement]. Vezi definitia »
iacínt s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră prețioasă). Vezi definitia »