Definita cuvantului concomitență
CONCOMITÉNȚĂ s.f. (Rar) Coexistență, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concomitență
mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele Vezi definitia »
VISCEROPTÓZĂ, visceroptoze, s. f. (Med.) Deplasare, cădere a viscerelor abdominale. – Din fr. viscéroptôse. Vezi definitia »
SALICILÍNĂ s. f. Substanță medicamentoasă extrasă din scoarța de salcie1 cu însușiri febrifuge și antireumatice. – Cf. germ. Salizin. Vezi definitia »
scándră s.f. (reg.; în expr.) a-i fi scandră = a-i fi scârbă, greață, silă (de ceva); a se sfii, a se rușina (să). Vezi definitia »
ASCARIDIÓZĂ s. f. boală parazitară cauzată de ascarizi în intestin. (< fr. ascaridiose) Vezi definitia »