Definita cuvantului condescendență
CONDESCENDÉNȚĂ s.f. Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. [< fr. condescendance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu condescendență
Crucea de Piatră expr. (înv.) fost cartier bucureștean al prostituatelor situat în perimetrul Dudești-Vitan-Nerva Traian. Vezi definitia »
ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka) Vezi definitia »
BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie. – Din bumbăci + suf. -eală. Vezi definitia »
mócrotă (-te), s. f. – Umoare, secreție. Sl. mokrota, din mokrŭ „umed”. Sec. XVI, înv. Cf. moceră. Vezi definitia »
CLIPEÁLĂ, clipeli, s. f. Clipire. ◊ Loc. adv. Într-o clipeală (de ochi) = imediat, numaidecât. În aceeași clipeală = chiar în acel moment. – Clipi + suf. -eală. Vezi definitia »