DEFECTOLOGÍE s. f. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficiențe, senzoriale, intelectuale etc. (< rus. defektologiia) Vezi definitia »

SPECTROFOTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice dintr-un spectru. [Gen. -iei. / < fr. spectrophotométrie]. Vezi definitia »

DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation) Vezi definitia »

MACROESTEZÍE s.f. (Med.) Alterare a simțului tactil prin care obiectele sunt percepute mai mari decât în realitate. [Pron. -cro-es-, gen. -iei. / cf. it. macroestesia < gr. makros – mare, aisthesis – sensibilitate]. Vezi definitia »

PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează, penetranță. 2. Pătrundere, infiltrare. extindere sau circulație în spațiu. ◊ Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate. – Din fr. pénétration. Vezi definitia »