gútă (gúte), s. f. – 1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulațiilor. Lat. gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom. – Der. gutos, adj. (care are gută). Vezi definitia »

sulícă, sulíci, s.f. 1. (reg.) trestie. 2. (reg.) nume de plantă; gheață. Vezi definitia »

aléză s. f., g.-d. art. alézei; pl. aléze Vezi definitia »

ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini). Vezi definitia »

ACUARÉLĂ, acuarele, s. f. 1. Tehnică picturală în care sunt întrebuințate culori diluate cu apă. 2. Vopsea solidă care se întrebuințează în acuarelă (1). 3. Pictură executată în acuarelă (1). [Pr.: -cu-a-] – Din fr. aquarelle. Vezi definitia »