ȚÂȚẤNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina. Vezi definitia »

săinúșă adj. f. (reg.) cenușie. Vezi definitia »

tấrcovă s.f. (reg.) chelie. Vezi definitia »

CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis. Vezi definitia »

NUMISMÁTICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază monedele și medaliile (vechi). [< fr. numismatique, cf. gr. numisma – medalie]. Vezi definitia »