DECÉNT, -Ă adj. Cuviincios. [Cf. fr. décent, lat. decens]. Vezi definitia »

AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă în public; jignire – Fr. affront. Vezi definitia »

DEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente]. Vezi definitia »

AMÉNT s. m. inflorescență racemoasă cu flori mici, unisexuate; mâțișor. (< it. amento, lat. amentum) Vezi definitia »

ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant. Vezi definitia »