TULBURÁRE, tulburări, s. f. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. Fig. Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. Fig. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Var.: turburáre s. f.] – V. tulbura. Vezi definitia »

SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; indicație, mențiune, specificație. – V. specifica. Vezi definitia »

zincuíre s. f. g.-d. art. zincuírii; pl. zincuíri Vezi definitia »

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. Vezi definitia »

CONTAGIÉRE, contagieri, s. f. Acțiunea de a (se) contagia și rezultatul ei; contaminare, molipsire. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier. Vezi definitia »