MANUMÍS, -Ă adj., s. m. f. (om) eliberat din sclavie, dezrobit. (< lat. manumissus) Vezi definitia »

AUNIS [onís], prov. istorică în V Franței, la G. Biscaya. Oraș pr.: La Rochelle. Cereale; pomicultură; viticultură. Creșterea animalelor. Vezi definitia »

MEDJLÍS s. n. parlamentul sau una dintre camere în unele țări din Orient. (< fr. medjliss) Vezi definitia »

EPIZEÚXIS s. n. reluare imediată a unui cuvânt în propoziție sau în vers. (< fr. épizeuxis, gr. epizeuxis) Vezi definitia »

PRÁXIS s. n. 1. experiență, rutină. ◊ categoria filozofică a practicii social-istorice. 2. acțiune organizată în vederea unui anumit scop. (< engl., gr. praxis) Vezi definitia »