BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj. Vezi definitia »

KOGÁI s. n. poluare. (< engl. kogai < cuv. jap.) Vezi definitia »

mai se poate Vezi definitia »

nénai vb. 2 sg. (pop.) nu ai; nu este , nu există. Vezi definitia »

Alai, Sustinatori „A venit cu toata ~” = A venit cu toti de-ai lui Vezi definitia »