crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”. Vezi definitia »

MIELÍNĂ s.f. Substanță moale, refringentă care formează teaca unor nervi. [Pron. mi-e-. / < fr. myéline, cf. gr. myelos – măduvă]. Vezi definitia »

VALÍNĂ s. f. Aminoacid prezent în proteinele naturale, având un rol esențial în coordonarea sistemului nervos central. – Din fr. valine. Vezi definitia »

HORTIVITICULTÚRĂ s. f. domeniu al agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării pomilor fructiferi și al viței de vie. (< horti- + viticultură) Vezi definitia »

COLESTERÍNĂ s.f. Colesterol. [< fr. cholestérine]. Vezi definitia »