Definita cuvantului conjunct
CONJÚNCT, -Ă adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjunct
COMPÁCT3, -Ă adj.
1. îndesat, dens. ♦ (despre fard) care reunește calitățile fondului de ten și ale pudrei ce îl constituie. ♦ (poligr.) caractere compacte = litere aldine. 2. (fig.) întunecat, întunecos. 3. (mat.) mulțime compactă = mulțime care conține punctele ei aderente; interval compact = interval închis. (<fr. compact, lat. compactus) Vezi definitia »
obiect de pus la fete in marmota Vezi definitia »
INFÁRCT s. n. boală constând în astuparea unui vas de sânge, care are ca urmare necrozarea țesutului pe care acesta îl hrănește. ♦ ~ miocardic = boală a miocardului datorată obstruării unei ramuri a arterei coronare. (< fr. infarctus, germ. Infarckt) Vezi definitia »
strict (-tă), adj. – Riguros, Fr. strict. – Der. strictețe, s. f. (rigurozitate). Vezi definitia »
DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Adesea ir.) Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus. Vezi definitia »