Definita cuvantului conjunctură
CONJUNCTÚRĂ s.f. Totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează asupra unui fenomen sau asupra unei situații; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. [Cf. fr. conjoncture].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjunctură
CROMOFOTOGRAVÚRĂ s.f. Fotogravură policromă. [< fr. chromophotogravure]. Vezi definitia »
rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea). Vezi definitia »
saláică, salắici, s.f. (reg.) seceră. Vezi definitia »
scálă (-le), s. f. – Escală, port. It. scala, prin intermediul ngr. σϰάλα (sec. XVII). Este dubletul lui escală, s. f., din fr. escale; de la schelă (mr. schele), s. f. (scară; port, chei; platformă, estacadă), din același cuvînt it. prin intermediul tc. ișkele (Roesler 602; Șeineanu, II, 316), cf. sb. škelë, bg., sb. skelá, sec. XVII, cu der. schiler, s. m. (înv., vameș, paznic în port); și de la scară, v. aici. Vezi definitia »
MENSÚRĂ s. f. dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui părți componente. (< lat. mensura) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z