CVINÁRIU, -IE I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ◊ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius) Vezi definitia »

DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aliat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. – Din lat. diluvium. Vezi definitia »

AMERÍCIU (‹ fr. {i}), s. n. Element chimic radioactiv sintetic (Am; nr. at. 95, m. at. 243); metal alb-argintiu, p. t. 1.176 ºC, dens. 13,67, din familia elementelor transuranice. A fost obținut de G. Th. Seaborg și colab. (1944) prin iradierea plutoniului-239 cu neutroni. Vezi definitia »

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu. Vezi definitia »

ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium]. Vezi definitia »