fideá s. f. – Pastă făinoasă, tăiței. Ngr. φιδές, care pare der. din gr. ὄφις, ngr. ὀφίδιον „șarpe” (Flechia, Arch. glott. it., II, 345; Cihac, II, 660; REW 3306; DAR; Gáldi 189); pentru semantism, cf. it. vermicelli. Din gr. derivă și alb. fidhi (după Meyer 100, din it.), it. fedellini (după Schiaffini, Arch. Rom., VIII, 294 și Prati 421, cf. REW 3306, de la *fillèli ‹ filo), genov. fide, sp. fideos (după Corominas, II, 515, din sp. fidear „a crește”, și acesta din arab. fâd). Vezi definitia »

schimbeá (-éle), s. f. – 1. Stomac al rumegătoarelor. – 2. Ciorbă de burtă, fel de mîncare oriental din burtă sau măruntaie de miel. – Var. Mold. șchiombea. – Mr. schimbeu „stomac”. Tc. ișkembe (Șeineanu, II, 137), cf. bg. skembe. Vezi definitia »

a-și vărsa fierea / veninul expr. a vorbi cu ură. Vezi definitia »

SAFTEÁ s. f. (Pop. și fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Var.: (reg.) săfteá s. f.] – Din tc. siftah. Vezi definitia »

checeá (-éle), s. f. – (Înv.) covor de pluș. Tc. keçe „pluș” (Șeineanu, II, 35). Sec. XVIII. – Der. checeliu, adj. (plușat; s-a spus numai despre bonetele ienicerilor), din tc. keçelü. Vezi definitia »