CHOÁNĂ s.f. (Anat.) Fiecare din orificiile posterioare ale foselor nazale, prin care acestea comunică cu faringele. [Pron. cho-a-. / < fr. choane, cf. gr. choane – pâlnie]. Vezi definitia »

CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Vezi definitia »

gléznă (glézne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59). Vezi definitia »

stániță¹, stánițe, s.f. (înv.) colibă; cabană. Vezi definitia »

SLĂTINEÁNCĂ, slătinence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Slatina. ♦ Locuitoare din municipiul Slatina. – Slătinean + suf. -că. Vezi definitia »