vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele Vezi definitia »

VÂNTREÁ, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintreá s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt. Vezi definitia »

stângăceá, stângăcéle, s.f. (reg.; de obicei art.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

CANAPEÁ s.f. 1. Divan îngust, îmbrăcat în stofă sau în piele, care are de obicei un spătar și brațe; sofa. 2. Felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc. [< fr. canapé, cf. germ. Kanapee]. Vezi definitia »

VÂLCEÁ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. vallicella (= vallicula). Vezi definitia »