sitúță, sitúțe, s.f. (reg.) strecurătoare mică, sitișcă. Vezi definitia »

PRÚJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv). Vezi definitia »

șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea). Vezi definitia »

FLORÉTĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr. fleuret, după floare]. Vezi definitia »

tórță (-țe), s. f. – Faclă, masala. – Var. înv. torție. It. torcia, cf. fr. torche. Der. directă de la un lat. *torcŭla (Pușcariu 1745) nu este probabilă. – Der. torțar, s. n. (sfeșnic mare). Vezi definitia »