țuháus (-suri), s. n. – Arest. Germ. Zuchthaus (Tiktin; Graur, BL, III, 24; Iordan, BF, IV, 202), cf. rus. cihaus ‹ germ. Zeighaus (Sanzewitch 200). Vezi definitia »

ALUTUS, denumirea antică a Oltului. Vezi definitia »

TALÁMUS, talamusuri, s. n. Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus. Vezi definitia »

CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus. Vezi definitia »

BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2. Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus) Vezi definitia »