Definita cuvantului conlocuire
CONLOCUÍRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuire
PROHIBÍRE, prohibiri, s. f. Acțiunea de a prohibi și rezultatul ei. – V. prohibi. Vezi definitia »
PIRONÍRE, pironiri, s. f. Acțiunea de a pironi și rezultatul ei. – V. pironi. Vezi definitia »
EXTÍNDERE s.f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, lărgire, mărire. [Var. estindere s.f. / < extinde]. Vezi definitia »
SURVENÍRE s.f. Faptul de a surveni. [< surveni]. Vezi definitia »
INFUZÁRE, infuzări, s. f. Acțiunea de a infuza și rezultatul ei; infuzie. – V. infuza. Vezi definitia »