deal (deáluri), s. n. – 1. Colină, formă de vîrf ca o ridicătură de pămînt. – 2. (Arg.) Temniță. – Mr. deal. Sl. dĕlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 92; Tiktin; Conev 38), cf. bg. dijel. – Der. deluros, adj. (accidentat); delean(-ncă), adj. (care locuiește în regiunea dealurilor). Cf. deli. După Miklosich, Wander., 10, din rom. provine rut. dil’. Vezi definitia »

ARTIZANÁL, -Ă adj. Referitor la artizani; de artizanat. [Cf. fr. artisanal]. Vezi definitia »

TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. Vezi definitia »

INCORPORÁL, -Ă adj. Lipsit de corp. ♦ Care nu are existență materială. [Cf. fr. incorporel]. Vezi definitia »

TALAMENCEFÁL s. n. regiune mediană a creierului în care elementul principal îl constituie talamusul. (< fr. thalamencéphale) Vezi definitia »